În vreme ce timpul…

March 6, 2015

Argumentul pentru un venit de bază

Filed under: Cercetare,Sociologie,Traduceri — Ionuţ Popa @ 1:28 pm

de John D. Sutter

(CNN) – Am vizitat la începutul anului un orășel ai cărui locuitori primesc câte un cec doar pentru că există. Nu este vorba de nicio utopie scandinavă. Orășelul nu face parte din niciun stat comunist rezistent. Este vorba de Cherokee din Carolina de Nord, un orășel cu o populație de 8.000 de locuitori ascuns într-o întindere destul de cețoasă din Parcul Național Great Smoky Mountains.

Am fost în Cherokee pentru a explora ideea de „venit de bază universal”, care este doar o sintagmă pompoasă ce exprimă un lucru chiar foarte simplu: dați-le tuturor oamenilor bani pentru că există. Potrivit susținătorilor unei astfel de politici, scopul este de a ameliora, dacă nu de a elimina flagelul sărăciei. Și, mai important, de a reduce problemele sociale – sănătatea precară, performanțele școlare reduse, perspectivele diminuate de găsire a unui loc de muncă și probabilitatea ridicată de a ajunge la închisoare – cu care se confruntă copiii crescuți în sărăcie.

Diferența dintre săraci și non-săraci apare, potrivit susținătorilor venitului de bază (și logicii elementare), doar la nivel financiar. Dați-le oamenilor săraci mai mulți bani, și o vor duce mai bine.

„Rușine morală”

Aceste subiecte mă interesează în mod special, întrucât cititorii acestui site au votat ca eu să tratez asupra sărăciei infantile ca parte a proiectului meu denumit „Change the List” (Schimbarea listei). În cadrul prezentării interactive „The poor kids of Silicon Valley” (Copiii săraci din Silicon Valley) am explorat incredibila sferă de cuprindere a sărăciei infantile din această țară bogată. Am fost surprins să aflu că datele din recensământ arată că unul din cinci copii americani trăiește în sărăcie. Potrivit UNICEF, Statele Unite ale Americii prezintă, de altfel, al doilea cel mai ridicat nivel al sărăciei infantile din țările dezvoltate. Doar România o duce mai rău la acest capitol.

Nici măcar regiunea Silicon Valley – unde își au sediile centrale companii precum Facebook, Google și Apple, care construiește un nou campus ce arată ca o afurisită de navă spațială – nu este scutită de acest flagel. O treime din copiii care locuiesc în zona respectivă – în acest epicentru al bogăției și prosperității – sunt expuși riscului de a face foamea, adică familiile lor nu-și pot plăti toate facturile și pot ajunge astfel să reducă alimentația copiilor pentru a scăpa de datoriile lunare, conform doamnei Caitlin Kerk, purtătoare de cuvânt a centrului de alimente Second Harvest Food Bank.

„Aceasta este rușinea morală a comunității noastre”, mi-a spus domnul Sam Liccardo, primarul orașului San Jose.

Acest nivel de sărăcie în rândurile celor mai vulnerabili oameni din societate, potrivit organizației Children’s Defense Fund (Fondul pentru Protecția Copiilor) și altor opinenți, este atât imoral, cât și costisitor. În mod evident, copiii nu pot să aleagă ce salarii vor urma să câștige părinții lor. Nu-i putem învinui de sărăcie, și totuși aceștia reprezintă, din punct de vedere statistic, categoria cea mai predispusă la sărăcie din America modernă. Ei suportă consecințele în cel mai direct mod posibil. Rezultatele pe care le vor avea în viață, chiar și compoziția chimică a creierilor lor, pot fi modelate la propriu de sărăcie. Chiar și noi, restul oamenilor, plătim pentru acest lucru. Potrivit cercetărilor realizate de Universitatea din Chicago, SUA are de plătit de pe urma sărăciei infantile 500 mld. de dolari pe an. Aici fiind incluse veniturile pierdute, precum și asistența medicală și costurile aferente infracțiunilor.

„Încotro de îndreptăm?”

Pentru o problemă atât de mare – și extrem de costisitoare – o soluție cuprinzătoare precum venitul de bază pare adecvată. Înainte de a merge în munții din Carolina de Nord, m-am documentat temeinic în legătură cu venitul de bază și istoria acestuia. Cu cât am aflat mai multe, cu atât m-am simțit mai hotărât.

Pentru început: acest concept egalitarist, sistematizat nu este ceva nou, iar susținătorii acestuia nu aparțin doar stângii politice radicale. Studiați temeinic bine-cunoscuta carte a reverendului Martin Luther King Jr., „Încotro ne îndreptăm: haos sau comunitate?”, publicată inițial în 1967, anul dinaintea asasinării sale, și veți găsi acolo un punct de sprijin: „Sunt sigur acum că cea mai simplă abordare se va dovedi și cea mai eficientă. Soluția împotriva sărăciei este de a o aboli în mod direct prin intermediul unei măsuri dezbătute pe larg: venitul garantat.” Și Milton Friedman, economist laureat al Premiului Nobel și consilier al conservatorilor Ronald Reagan și Margaret Thatcher, a susținut o variantă a acestei idei.

„Sunt sigur acum că cea mai simplă abordare se va dovedi și cea mai eficientă. Soluția împotriva sărăciei este de a o aboli în mod direct prin intermediul unei măsuri dezbătute pe larg: venitul garantat.”

Reverendul Martin Luther King Jr.

Venitul de bază continuă să aibă un grup variat de susținători – de stânga, de dreapta și libertarieni. Acestora le place conceptul din motive diferite, a declarat Matt Bruenig, scriitor și analist politic, care publică articole pe site-ul Demos. Celor de stânga le place pentru că este egalitarist. Le oferă tuturor șanse egale (sau mai egale) de a reuși în societatea noastră capitalistă. Între timp, unii libertarieni și oameni de dreapta susțin acest concept deoarece îl privesc ca pe-o modalitate de a reduce birocrația guvernamentală. Unora le-ar conveni ca venitul de bază să înlocuiască multe programe existente de asistență socială. Există și o filosofie conservatoare care stă la baza acestor idei: dați-le oamenilor bani, întrucât aceștia, și nu guvernul, știu cel mai bine cum să-i cheltuiască. Ei știu ce le trebuie. Oficialii guvernamentali nu știu.

„8 milioane de monede”

Alte țări iau mai în serios această idee. În toamna anului 2016, Elveția va vota instituirea unui program național de venit necondiționat. Artistul Enno Schmidt, activistul din spatele acestei inițiative, mi-a spus că demonstranții au strâns un morman de monede de 5 franci elvețieni într-o piață publică pentru a face înțeles mesajul că toți cetățenii merită o parte din bogăția uluitoare a țării.

„Sunt 8 milioane de oameni” în Elveția, mi-a spus. „Și s-au adunat 8 milioane de monede.”

Asta înseamnă 16 tone de bani, potrivit acestuia.

În Statele Unite, astfel de discuții au fost mai puțin vizibile.

Dar au loc în acel orășel din Carolina de Nord.

„Sunt extrem de recunoscătoare”

Și în acel orășel totul a început cu un cazino.

Cazinoul Harrah’s este deținut de tribul Eastern Band of Cherokee Indians, care deține și pământul pe care a fost construit orașul de munte. În 1996, potrivit lui Larry Blythe, șeful adjunct al tribului, consiliul tribal local a votat adoptarea unei măsuri destul de neobișnuite: s-a decis ca jumătate din profiturile încasate de cazino să se împartă în mod egal între membrii săi, care acum au ajuns la 15.000. Scopul: întreaga comunitate trebuie să beneficieze de bogăția generată de jocurile de noroc.

Plățile au fost modeste la început – aproximativ 500 USD de persoană anual, a declarat domnul Blythe.

În prezent, sumele anuale ajung și la 10.000 USD de persoană.

Dacă te plimbi prin oraș și vorbești cu localnicii, vei întâlni persoane precum Kaitlin Blaylock, o femeie de 23 de ani care nu are datorii și care a folosit banii pentru a-și plăti educația. „Sincer, nu cred că mi-aș fi permis să urmez școala de studii postuniversitare fără acești bani”, mi-a spus aceasta. Sau James Sanders II, un bărbat de 34 de ani, tuns la chelie și cu barbă. El mi-a spus că investește banii în cei doi băieți ai săi și într-o afacere de sudură și reparații auto, cu care își suplimentează veniturile obținute în calitate de agent de securitate. „Nu trebuie să îmi fac griji că nu voi putea să le pun mâncare pe masă sau că nu voi putea să le cumpăr haine”, mi-a spus. Sora lui James, Lori Sanders, în vârstă de 46 de ani, administrează un salon de înfrumusețare, Lori’s Beauty Box, dintr-o rulotă amplasată pe pământurile familiei sale. Aceasta economisește plățile necondiționate „pe cap de locuitor”, pe care localnicii le denumesc distribuții bianuale, pentru a-și trimite fiul într-o excursie cu școala în Europa. „Sunt extrem de recunoscătoare pentru oportunitatea care mi s-a oferit – să fac ce-mi place cel mai mult”, a spus aceasta, referindu-se la salonul său, al cărui interior este decorat cu postere cu Femeia Fantastică.

„Sincer, nu cred că mi-aș fi permis să urmez școala de studii postuniversitare fără acești bani.”

Kaitlin Blaylock, Cherokee, Carolina de Nord

Acești oameni nu sunt doar niște personaje de poveste. Am discutat cu doamna Jane Costello, cercetătoare în cadrul Universității Duke, care a studiat efectele acestor plăți necondiționate asupra unui număr de 1.420 de copii din regiunea Cherokee pe parcursul unei perioade de 20 de ani. Subiecții au fost copii la începutul studiului, iar acum sunt tineri de peste 30 de ani. Rezultatele studiilor longitudinale efectuate de doamna Costello, care compară viețile copiilor care au beneficiat de plățile necondiționate „pe cap de locuitor” cu ale celor care nu au beneficiat de aceste plăți, au fost de-a dreptul cutremurătoare. Cei mai săraci copii care au beneficiat de acele plăți au fost cu un an școlar înaintea celor care nu au beneficiat de plățile respective, la momentul când cercetătorii i-au intervievat, la vârsta de 21 de ani. Copiii care au fost scoși din sărăcie grație acelor plăți necondiționate au prezentat o scădere cu 40% a problemelor comportamentale. Pentru cele mai sărace familii, venitul de bază a redus cu 22% probabilitatea ca odraslele lor să comită infracțiuni minore până la ultimii ani ai adolescenței.

Cât ar costa?

Bruenig, un susținător al venitului de bază care a scris pe marginea acestui subiect în The Atlantic și în alte publicații, mi-a spus că implementarea unui venit de bază ar putea foarte ușor înjumătăți rata sărăciei în Statele Unite. Acesta a dezvoltat un calculator online pentru venitul de bază pentru a evalua costurile și beneficiile. Utilizând calculele sale, conform cifrelor din 2012, din aproximativ 500 mld. de dolari le-am putea oferi fiecărui bărbat, fiecărei femei și fiecărui copil din Statele Unite 1.610 USD pe an, reducând rata totală a sărăciei de la 15% la 10,8%. Și această sumă reprezintă doar costul sărăciei infantile în Statele Unite în fiecare an.

Sugestia lui Bruenig este de a se oferi ceva mai mult – 3.000 USD pe an – pentru a reduce cu 50% rata totală a sărăciei. Mă preocupă mai puțin ce sumă va primi fiecare în parte decât aproximările financiare: ținând cont de costurile enorme ale sărăciei, implementarea acestei soluții neconvenționale este realizabilă. Banii ar putea fi oferiți printr-un sistem de taxare progresivă și distribuiți într-o manieră similară sistemului de asigurări sociale din prezent, sugerează Bruenig. Plățile ar putea fi distribuite către toată lumea, dar cum cei bogați ar urma să fie impozitați suplimentar aceștia nu ar beneficia la fel de mult de pe urma programului ca oamenii care au nevoie de ajutor. Și mai puțin costisitor ar fi faptul de a viza în mod special familiile cu copii. Într-un fel, conceptul se bazează și pe creditele fiscale – conferindu-le un plus de însemnătate – pe care această țară le oferă deja oamenilor cu venituri scăzute și familiilor cu copii.

SUA a combătut sărăcia în rândurile vârstnicilor, potrivit lui Bruenig, prin investirea în sistemul de asigurări sociale. Gândiți-vă la un sistem de asigurări sociale pentru tineri sau pentru toată lumea.

„Dați-le pur și simplu bani”

Orașul Cherokee colectează și distribuie banii către localnici într-o manieră specifică, și nu poate fi reprodusă la nivel național. Doamna Costello nu pare să fie preocupată de acest aspect. Aceasta este interesată de efectele pe care venitul necondiționat le are asupra familiilor sărace. Și, bazându-se pe ceea ce văzut în orășelul Cherokee, este convinsă că aceste familii folosesc banii pentru a-și proteja copiii de aspectele cele mai crunte ale sărăciei.

„Încetați să-i mai controlați cu strictețe pe săraci și să operați o distincție între «săracii merituoși» și «săracii nemerituoși». Dați-le pur și simplu bani.”

Jane Costello, Universitatea Duke

Aceasta mi-a spus că studiile efectuate au convins-o și mai mult de veridicitatea unui argument pe care anumiți gânditori politici îl prezintă de 100 de ani: „Încetați să-i mai controlați cu strictețe pe săraci și să operați o distincție între «săracii merituoși» și «săracii nemerituoși». Dați-le pur și simplu bani.”

Această abordare are un aer simplu, seducător și echitabil.

În opinia mea, lucrul cel mai important este că întreprindem ceva – și ceva de-o importanță semnificativă – pentru a combate flagelul sărăciei infantile. Există soluții viabile, iar venitul de bază universal ar trebui să aibă prioritate. Alte idei care pot fi luate în considerare – și care ar putea reduce sărăcia infantilă cu 60% – sunt prezentate cu iscusință într-un raport publicat recent de Children’s Defense Fund (Fondul pentru Protecția Copiilor) cu titlul „Ending Child Poverty Now” (Combaterea sărăciei infantile în prezent). Analizez unele dintre ideile prezentate în cadrul acestui raport în prezentarea mea, „Change the List” (Schimbarea listei).

Ideea de ansamblu este că lucrurile nu trebuie să se prezinte astfel.

Trăim într-una dintre cele mai bogate țări de pe planetă.

Nu ne permitem să ne lăsăm copiii să crească în sărăcie.

John D. Sutter
Editorialist, CNN Digital
John D. Sutter este un editorialist premiat al CNN Digital și creatorul proiectului Change the List, care vizează cu precădere subiecte privind echitatea socială.

Traducere: I.m.Popa

Sursă: http://edition.cnn.com/2015/03/01/opinion/sutter-basic-income/index.html

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: