În vreme ce timpul…

March 4, 2015

Roboții tip Terminator și riscurile asociate Inteligenței Artificiale

Filed under: Cercetare,Psihologie,Psychology,Tehnologie,Traduceri — Ionuţ Popa @ 5:16 pm

Articol de Meia Chita-Tegmark (doctorand în cadrul Universității din Boston, co-fondator al Institutului „Future of Life” – Viitorul vieții)

Mulți cercetători în domeniul informaticii, antreprenori și oameni de știință și-au exprimat recent neliniștile cu privire la riscurile pe care le comportă dezvoltarea Inteligenței Artificiale, fapt care ne determină să ne întrebăm: de ce anume ne este teamă? Cum arată acest lucru îngrijorător? Un număr copleșitor de încercări explicative privitoare la aceste riscuri, vehiculate în mass-media, au fost însoțite de fotografii ilustrând roboți tip Terminator. Dar cu toate că reprezentarea vizuală prevalentă a riscurilor asociate Inteligenței Artificiale a luat forma robotului Terminator, aceasta este, de fapt, departe de cele mai probabile scenarii care indică înspre modul în care Inteligența Artificială se va manifesta în întreaga lume. Așadar, pe măsură ce începem să ne confruntăm temerile, ne dăm seama că înfățișarea a ceea ce ni s-a spus să privim cu frică este complet falsă. Eu mă tem însă că, la fel ca orice reprezentare ce relevă unele lucruri și ascunde altele, ceea ce robotul terminator (*sau, mai degrabă, ideea de robot terminator) relevă este pur și simplu ceva ce are legătură cu mintea noastră și cu prejudecățile acesteia, ascunzând în același timp pericolele reale cu care ne confruntăm.

Robotul terminator a devenit o reprezentare extrem de seducătoare, și acest lucru este cauzat, în opinia mea, de faptul că mințile noastre și temerile pe care le inventează sunt întrupate. Am evoluat în așa fel încât să ne fie frică de atomii în mișcare: de tigrii care ne-ar putea ataca, de tornadele care ne-ar putea dărâma casele, de valurile care ne-ar putea îneca, de dușmanii care ne-ar putea face rău. La fel, roboții criminali din viitor reprezintă un rezultat secundar pe care evoluția culturală l-a plantat în sursele adânc înrădăcinate ale temerilor noastre și față de care am evoluat pentru a reacționa.

Mai multe studii arată că modul în care percepem lumea și maniera în care acționăm sau reacționăm în cadrul acesteia se bazează pe reprezentări personificate. În cartea „Metaphors We Live By ”, autorii Lakoff și Johnson discută despre modul în care ne reprezentăm chiar și cele mai abstracte concepte în relație cu propriile noastre corpuri. De exemplu, ne imaginăm fericirea ca fiind ceva înălțător și tristețea ca fiind ceva care ne trage în jos atunci când ne referim la evenimente care „ne înalță” și la zile în care ne simțim „la pământ”. Aceste metafore pe care le utilizăm pentru a ne reprezenta abstracțiunile în moduri personificate sunt atât de adânc întipărite în limba noastră încât nici măcar nu ne mai gândim că sunt simple figuri de stil. La fel, reacțiile noastre sunt foarte influențate de reprezentările personificate. Mai multe studii au descoperit faptul că, atunci când oamenilor li se arată desene care ilustrează perechi de ochi, aceștia trișează mai puțin și adoptă comportamente mai prosociale decât atunci când nu li se arată astfel de desene. În cele din urmă, modul în care ne comportăm în lume și modul în care percepem acțiunile noastre ca fiind etice sau nu depind de personificare. Variații ale bine-cunoscutei probleme a vagonetului (în care o persoană este întrebată dacă este corect din punct de vedere moral să sacrifice viața unei singure persoane pentru a salva viețile altor cinci prin utilizarea celei dintâi persoane ca obiect menit a opri vagonetul) au arătat că oamenii sunt mai dispuși să susțină că este un lucru etic atunci când e vorba de a trage de-o manetă care ar face ca persoana să cadă în fața vagonetului în comparație cu situația în care cineva ar trebui să împingă efectiv acea persoană în fața vagonetului.

Toate acestea sugerează că motivul pentru care ideea roboților criminali are succes constă în faptul că suntem condiționați să ne fie frică de atomi în mișcare, nu de fragmente de informații în mișcare. Este ca și cum am fi nevoiți să le conferim temerilor noastre un referent fizic, o ancoră personificată, altfel n-am mai avea de ce să ne temem. Dar care este prețul pe care trebui să-l plătim pentru senzațiile de frică alimentate cu necesitate prin intermediul reprezentărilor personificate? Cred că prețul îl constituie ignoranța față de pericolele reale.

Este foarte probabil ca riscurile asociate Inteligenței Artificiale să nu se manifeste sub forma unei armate de roboți care va cuceri lumea, ci într-o manieră mult mai subtilă, prin faptul că Inteligența Artificială ne va lăsa fără locuri de muncă, va controla piețele financiare, uzinele electrice, dronele înarmate, mass-media… Evoluția nu ne-a pregătit pentru confruntarea cu astfel de entități imateriale, care nu se vor manifesta ca niște schelete din oțel cu ochii roșii, ci sub formă de configurații amenințătoare de zero și unu.

În pofida lipsei noastre de receptivitate biologică în fața unor astfel de pericole, am creat societăți care sunt din ce în ce mai dependente de aceste subtile fragmente de informații. Nu mai trăim doar într-o lume guvernată de atomi în mișcare, ci trăim într-o lume guvernată și de fragmente de informații în mișcare. Am ajuns să existăm nu numai prin prisma trupurilor noastre însuflețite, ci și prin intermediul paginilor noastre de Facebook, conturilor noastre de Twitter, căutărilor noastre pe Internet, adreselor noastre de e-mail etc. Nu mai deținem doar monede de aur sau bancnote, ci și numere: numere aferente cardurilor de credit, numere de pașaport, numere de telefon. Noua noastră lume digitală este foarte diferită de cea care ne găzduiește trupurile (**lumea fizică) și dăm dovadă de naivitate atunci când ne gândim că ceea ce stârnește frică în această lume va avea aceleași caracteristici precum ceea ce stârnește frică în lumea fizică. Și doar pentru că mail-urile și căutările noastre pe Internet sunt stocate și citite de alții și acest lucru nu ni se pare la fel de înfricoșător ca o pereche de ochi care ne scrutează tot timpul din umbră, nu înseamnă că nu este așa. Doar pentru că preluarea conducerii, realizată în mod tacit și în taină, de către Inteligența Artificială nu ne provoacă o agitație la fel de mare ca armatele zgomotoase de terminatori, nu înseamnă că nu este la fel de sau chiar mai periculoasă.

Așadar, chiar dacă nu simțim frica, trebuie să o înțelegem. Trebuie să fim foarte conștienți nu de roboții tip Terminator în sine, ci de ceea ce ei ascund și denaturează.

* – completare realizată de traducător
**- completare realizată de traducător

Traducere și adaptare: I.m.Popa

Sursă: http://www.huffingtonpost.com/meia-chitategmark/terminator-robots-and-ai-risk_b_6788918.html?utm_hp_ref=technology&ir=Technology

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: