În vreme ce timpul…

February 2, 2015

Ne îndreptăm spre un viitor fără locuri de muncă, indiferent de măsurile luate de guverne

Filed under: Cercetare,Tehnologie,Traduceri — Ionuţ Popa @ 2:25 pm

articol de Vivek Wadhwa

Într-un editorial din publicația The Wall Street Journal, Lawrence Summers, fost secretar al Trezoreriei, a reluat o dezbatere pe care o avusesem cu Ray Kurzweil în 2012 pe tema viitorului fără locuri de muncă.

Acesta a declarat același lucru ca Peter Diamandis, care spune că suntem în plin proces de trecere de la o istorie a insuficiențelor, a lipsurilor la o eră a abundenței. Acesta a notat apoi că tehnologiile care fac posibilă o astfel de abundență facilitează o producție mult mai mare cu mult mai puțini oameni implicați.

Summers are dreptate în această privință. Peste două decenii vom avea electricitate, alimente și apă potabilă aproape nelimitate. Progresele din medicină ne vor permite să trăim mai mult și mai sănătos, roboții ne vor conduce mașinile, ne vor produce bunurile și vor prelua sarcinile neplăcute.

Nu vor mai rămâne foarte multe de făcut pentru oameni. Autovehiculele care se conduc singure vor fi disponibile pe piață la sfârșitul acestui deceniu și îi vor înlocui, în cele din urmă, pe șoferi – la fel cum automobilele au înlocuit calul și trăsura – urmând astfel să dispară locurile de muncă ale șoferilor de taxi, de autobuz și de camion. Dronele vor lua locul poștașilor și agenților de livrări.

Dezbaterile următorului deceniu vor avea ca temă întrebarea dacă ar trebui să le mai permitem oamenilor să conducă pe drumurile publice. Oamenii enervanți produc accidente, turbează la volan, se hazardează în ambuteiaje și trebuie monitorizați de poliția rutieră. Da, nu vom mai avea nevoie nici de polițiști rutieri.

Roboții îi înlocuiesc deja pe muncitorii calificați în domeniul produselor manufacturiere. Roboții industriali au ajuns în punctul în care pot realiza aceeași muncă fizică precum ființele umane. Costurile de funcționare ale unor roboți sunt acum mai mici decât salariile muncitorilor chinezi obișnuiti. Și, spre deosebire de oameni, roboții nu se plâng, nu formează sindicate și nici nu-și pierd „concentrarea”. Aceștia lucrează fără probleme 24 de ore și necesită un nivel minim de întreținere. Roboții îi vor înlocui și pe fermieri, farmaciști și vânzători.

Senzorii medicali din telefoanele noastre inteligente, din îmbrăcămintea și toaletele noastre ne vor monitoriza în curând sănătatea din minut în minut. Alături de fișele medicale electronice și de informațiile genetice și despre stilul de viață, aceștia le vor furniza medicilor suficiente informații pentru ca aceștia să se axeze mai degrabă pe prevenirea bolilor decât pe vindecarea acestora.

Dacă medicamentele vor fi necesare, acestea vor putea fi prescrise mai degrabă pe baza genomului unei persoane decât pe criteriile universale din prezent. Problema este că în prezent există atât de multe informații, încât oamenii nici nu le pot analiza. Dar roboții medicali prevăzuți cu inteligență artificială, precum sistemul IBM Watson, pot. Rolul medicilor va fi acela de a oferi alinare și compasiune, nu de a diagnostica boli sau de a prescrie rețete. Cu alte cuvinte, computerele vor prelua și unele sarcini ale medicilor și nu vom mai avea nevoie de un număr foarte mare de medici ca în prezent.

Va fi ca în viitorul pe care mi l-a descris Carl Bass, Directorul Executiv al Autodesk: „Fabrica din viitor va avea doar doi angajați, un om și un câine. Omul va fi angajat pentru a hrăni câinele. Iar câinele va avea sarcina de a-l ține pe om la distanță de aparaturi.”

Cu toate acestea, Summers se înșală atunci când susține că guvernele vor face același lucru ca în era industrială, adică să creeze „suficient de multe locuri de muncă pentru toți cei ce au nevoie să muncească pentru a se bucura de un venit, de putere de cumpărare și de demnitate.” Guvernele abia pot ține pasul cu progresele tehnologice, ca să nu mai vorbim de elaborarea politicilor economice pentru piața muncii. Chiar și tribunalele se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește înțelegerea chestiunilor legale și etice ale tehnologiilor progresiste.

Nici ei, nici factorii de decizie politică nu știu cum să ne protejeze datele și informațiile cu caracter personal, să combată monopolurile companiilor furnizoare de televiziune și Internet, să reglementeze progresele înregistrate în genetică și în medicină și să impoziteze economia colaborativă instituită de companii precum Uber și AirBnb. Cum au de gând factorii de decizie politică să contracareze impasurile unor întregi industrii, care au loc la intervale de timp mai scurte decât ciclurile electorale? Era industrială a durat un secol, iar schimbările sale ulterioare au avut loc pe parcursul mai multor generații. În prezent, avem de-a face cu companii recent înființate în Silicon Valley care zdruncină industrii de bază, precum industria televiziunii, hotelieră și a transportului.

Putem să prezicem cu ușurință ceea ce ne așteaptă în viitor. Și totuși, nici cei mai străluciți economiști – și nici viitorologii – nu știu ce-i de făcut.

În dezbaterea la care am participat împreună cu Kurzweil, acesta a spus: „Automatizarea elimină întotdeauna mai multe locuri de muncă decât creează, dacă e să aruncați o privire asupra circumstanțelor imediate din jurul acesteia. Este exact ceea ce au observat ludiții la începutul secolului al 19-lea în industria textilă din Anglia. Noile locuri de muncă au rezultat dintr-un nivel ridicat de prosperitate și din noile industrii care nu erau vizibile.” Argumentul principal al lui Kurzweil a fost că, la fel cum nu am putut prezice noile tipuri de locuri de muncă create, nu putem prezice nici ceea ce va urma să vină.

Kurzweil are dreptate, dar problema este că indiferent care vor fi locurile de muncă din viitor, acestea vor presupune cu siguranță înalte calificări și niveluri sporite de educație – roboții pot efectua toate muncile grele. Producătorii care vor să readucă producția în prim-plan deja se plâng că nu găsesc suficient de mulți muncitori calificați în Statele Unite pentru fabricile lor automatizate. Companiile din domeniul tehnologiei care realizează software-uri se plâng, de asemenea, de numărul redus de muncitori cu abilitățile de care acestea au nevoie. Nu vom putea să reprofilăm majoritatea forței de muncă suficient de repede pentru a prelua noile locuri de muncă din industriile emergente. În timpul revoluției industriale, generațiile tinere au fost instruite, nu vechii muncitori.

Singura soluție pe care o întrevăd este reducerea numărului de ore de muncă pe săptămână. Am putea lucra 10 sau 20 de ore pe săptămână în loc de 40 cât lucrăm în prezent. Iar în urma scăderii exponențiale a prețurilor produselor de bază și a celor considerate în prezent de lux, s-ar putea să nici nu mai fie nevoie ca toată populația să lucreze. Din cauza aceasta, există cu siguranță posibilitatea izbucnirii unor tulburări sociale, dar am putea, de asemenea, concretiza viitorul utopic la care am visat de multă vreme, cu o mare parte din omenire concentrată asupra creativității și culturii.

Orice-ar fi, mai avem în cel mai bun caz 10 sau 15 ani în care oamenii vor juca un rol important în economie. În Statele Unite și în Europa, numărul locurilor de muncă disponibile va crește înainte de a scădea. În China nu mai este timp, deoarece această țară are o economie bazată pe producție, iar locurile de muncă din industria manufacturieră sunt deja pe punctul de a dispărea. China accelerează această tendință prin adoptarea roboticii și tehnologiei de imprimare 3D. Întrucât producția cunoaște o recrudescență în Statele Unite, trebuie construite noi fabrici, roboții trebuie programați, iar noua infrastructură trebuie dezvoltată. Pentru a echipa autovehiculele existente cu hardware-uri și software-uri astfel încât să fie pregătite pentru a se conduce singure, vom avea nevoie de un număr mare de noi mecanici auto. Trebuie să producem noi senzori medicali, să instalăm panourile solare din ce în ce mai eficiente și să dezvoltăm noi software-uri de automatizare.

Așadar, pe termen scurt, viitorul sună foarte bine pentru unele țări, iar pe termen lung este nesigur pentru toate țările. Singura certitudine constă în faptul că ne vom confrunta cu multe schimbări pentru care nimeni nu știe exact cum să ne pregătim.

Vivek Wadhwa este membru al Centrului „Rock” pentru Administrație Organizațională din cadrul Universității Stanford, director de cercetare al Centrului pentru Antreprenoriat și Cercetare Comercială din cardul Universității Duke și membru de onoare al Universității „Singularity”. A mai ocupat funcții și în cadrul următoarelor universități: Facultatea de Drept a Universității Harvard, Universitatea Berkeley din California și Universitatea Emory.

Traducere: I.m.P
Sursă: http://www.washingtonpost.com/blogs/innovations/wp/2014/07/21/were-heading-into-a-jobless-future-no-matter-what-the-government-does/

Advertisements

1 Comment »

  1. Faină traducerea, la fel şi cea din Erich Fromm, felicitări pt efort. Merge şi pe SocialEast. Putem vb şi pe facebook: https://www.facebook.com/adi.dohotaru.

    Comment by Adi Dohotaru — February 20, 2015 @ 7:27 am | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: