În vreme ce timpul…

September 28, 2012

Tulburarea de deficit de jurnalism

Filed under: Cercetare,Traduceri — Ionuţ Popa @ 7:16 am
Tags: , , ,

Ceea ce ziarele nu spun este la fel de important ca ceea ce spun

Dacă toate articolele din ziare, care spun sus şi tare că nu mai e mult până la descoperirea leacului împotriva cancerului, ar reflecta realitatea, s-ar fi putut spune de mult că această boală îngrozitoare este de domeniul trecutului. Din păcate, lucrurile stau altfel. Dar, deşi unele publicaţii sunt cunoscute pentru exagerările din acest domeniu, şi pe bună dreptate, multe dintre ştirile care abordează această temă sunt fundamentate pe cercetări ştiinţifice, apărute în publicaţii revizuite de specialişti în domeniu. Aşadar, care este problema? 

Aceasta este, mai mult sau mai puţin, întrebarea pe care François Gonon de la Universitatea din Bordeaux o adresează, alături de colaboratorii săi, într-o lucrare apărută pe site-ul „Public Library of Science”. Domnul Gonon, profesor în neurobiologie, a aruncat o privire asupra unei alte afecţiuni care, pe lângă cancer, este foarte „tratată” în presă, anume tulburarea de hiperactivitate şi deficit de atenţie (ADHD) – un diagnostic la modă pentru copiii care întâmpină dificultăţi de atenţie la şcoală.

Echipa coordonată de dr. Gonon a analizat bazele de date „PubMed” şi „Factiva”, care conţin studii biomedicale şi, respectiv, articole de ziar, pentru identificarea studiilor asupra afecţiunii ADHD. Prin compararea celor două baze de date s-au scos la iveală 47 de lucrări ştiinţifice despre ADHD care au apărut, în decursul anilor ’90, în 347 de articole publicate în ziare redactate în limba engleză. Cercetătorii au analizat cele mai populare zece studii care au apărut în presă.

Iniţial, aceştia au studiat literatura de specialitate apărută ulterior pentru a vedea ce s-a întâmplat cu descoperirile comunicate în cele mai bune zece lucrări ştiinţifice. Şapte dintre acestea au prezentat studii de cercetare concepute pentru testarea unor ipoteze noi. Deşi fiecare studiu a conchis că ipoteza în cauză este corectă (adică datele colectate nu au infirmat-o), concluziile ce reieşeau din 6 studii au fost respinse în totalitate sau puse sub semnul întrebării de investigaţiile efectuate ulterior şi reliefate de domnul Gonon. Cel de-al şaptelea studiu nu a fost nici validat, nici invalidat, însă domnul Gonon şi colaboratorii săi susţin, pe urmele a doi specialişti independenţi în materie de ADHD, că ipotezele „par improbabile”.

Celelalte trei studii se bazau pe ipoteze existente, neaducând nicio contribuţie proprie. Două dintre acestea au fost confirmate de lucrările din domeniu analizate de domnul Gonon, în timp ce unul a fost catalogat drept îndoielnic.

Toate acestea sunt previzibile. Cercetările despre cercetare – în special despre cercetarea medicală, unde dimensiunile eşantioanelor sunt de obicei mici – arată că multe concluzii nu reuşesc să treacă testul timpului. Respingerea ipotezelor plauzibile este condiţia necesară pentru progresul ştiinţei. Problema a constat în felul în care studiile au fost prezentate în presă.

 

Lipsa probelor

În ziare au apărut 223 de recenzii favorabile la cele zece lucrări. Apoi ziarele şi-au pierdut interesul. Domnul Gonon şi colaboratorii săi au găsit şi alte 67 de studii care examinau concluziile celor zece lucrări, dar aceste investigaţii apărute ulterior n-au fost menţionate decât în 57 de ziare. Mai mult, în presă nu au apărut referiri decât la două din cele zece lucrări. Celelalte opt au fost ignorate. Membrii echipei coordonate de domnul Gonon rămân fermi pe poziţie. Există, spun aceştia, o “amnezie aproape totală în articolele din ziare atunci când vine vorba despre descoperirile biomedicale.”

Dacă ipotezele lansate în studiile iniţiale ar fi trecut testul timpului, atunci lipsa de atenţie a jurnaliştilor n-ar reprezenta o problemă. Dar, după cum a arătat domnul Gonon, 80% din lucrările ştiinţifice analizate în cadrul studiului s-au dovedit fie eronate, fie îndoielnice. Incapacitatea de a vedea acest lucru comportă riscul ca şi cei mai atenţi cititori să rămână cu falsa impresie că se înregistrează progrese în domeniu.

Ar fi uşor să aruncăm vina asupra jurnaliştilor indolenţi pentru această stare de lucruri, însă este clar că varianta jurnalistică a tulburării de deficit de atenţie are o parte din vină, întrucât este cunoscută apetenţa presei pentru subiectele noi şi incitante. Dar şi ştiinţa trebuie să-şi asume o responsabilitate. Opt din cele zece articole studiate de domnul Gonon au apărut în publicaţii de renume, precum Revista de medicină din New England sau Revista Lancet. Continuările  lipsite de importanţă, dimpotrivă, au fost uitate prin publicaţii necunoscute, fiind puţin probabil ca gazetăraşii presaţi de timp şi, în egală măsură, medicii şarlatani să le citească.

E greu de făcut o recomandare raţională. Problema nu poate fi rezolvată pur şi simplu prin pierderea încrederii în materialele pe care le citeşti în ziare. Mai exact, totul e să nu uiţi că, fără a lua cunoştinţă de confirmările ulterioare, concluziile reale s-ar abate de la calea firească. Şi, în măsura în care contează, în timp ce The Economist a fost dat la tipar, o căutare pe Google News a confirmat bănuiala că, la o săptămână de la publicare, nici măcar un ziar nu a consemnat studiul domnului Gonon.

Traducere: Ionuţ Popa

Sursă articol: http://www.economist.com/node/21563275

Sursă foto: http://www.davejunia.com/2012/07/freedom-of-the-press-solutions-for-singapore/

Advertisements

1 Comment »

  1. Reblogged this on PORTAFOLIO. BITACORA DE UN TRANSFUGA. 2000.2010.

    Comment by MANON KUBLER BY MANON KUBLER — September 28, 2012 @ 9:04 am | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: