În vreme ce timpul…

August 3, 2010

Gunoierii societăţii

Filed under: Aşa grăit-a Zara cuscra — Ionuţ Popa @ 8:15 pm
Tags: ,

Adevăraţii gunoieri ai societăţii, acei nenorociţi care se ocupă cu salubrizare fără voia lor. Fac curat fără ca ei să producă mizerie. Fac curat chiar fără să dorească, unii chiar fără să conştientizeze, dar se angajează în aceste cazne fiind obligaţi de circumstanţe. Fac curat şi pentru ei, şi pentru alţii. Mizeria e multă, e mare, nici chiar vânturile cele mai puternice nu o pot mătura, şi credeţi că pământul nu a încercat să-şi cureţe propria suprafaţă? Cine sunt aceşti gunoieri, cine sunt gunoaiele? În multe cazuri, gunoierul şi gunoiul se restrâng la o singură entitate, acelea sunt cazurile cele mai demne. Să-ţi aspiri propriul gunoi, să ştergi praful din propria odaie, aceasta este calea către respectul de sine. Nu-l lăsa pe gunoier să-ţi facă munca – te vei simţi debusolat, nu vei şti de unde să iei gunoiul şi unde să-l duci, aceasta este calea către autodetestare. Omul, de pildă, este un fenomen paradoxal: fiecare celulă din întregul numit “umanitate” se simte prima, singura şi ultima, dar există întotdeauna o alta când apar dificultăţi. La fel şi gunoiul. Deci existenţa celorlalţi este condiţionată de propriile probleme şi nevoi. Gunoaiele sunt acele idei alterate, acele idei ale căror termene de valabilitate au fost depăşite, dar care nu au fost schimbate, de multe ori nici măcar îngrijite înainte de alterare. Şi cel mai rău gunoi este cel care se împotriveşte, acel demon pe care exorcizarea îl hrăneşte, îl excită, ajunge să-i finanţeze traiul de microb încăpăţânat. Şi cu cât mai multe gunoaie vor ajunge să patroneze conştiinţa, cu atât aceasta se va înfunda ca un jgheab arhiplin. Atunci chibzuiţii vor îmbraca hainele de gunoieri,  şi vor  trece la acţiune. Îşi vor arunca vorbele ca nişte săgeţi în aglomerarea de mizerie, şi vor arunca nici mai mult, nici mai puţin decât va fi nevoie ca gunoiul să fie aruncat afară din conştiinţă, să alunece prin incinta cutiei craniene şi s-o părăsească prin urechi. Cei ce nu mai au urechi să audă, nu le mai au tocmai din cauza gunoiului care obstrucţionează ideile curate să pătrundă în conştiinţă. Niciodată chibzuinţa nu a fost mai jignită, mai umilită. Să coboare pentru ca altul să urce – este un ciclu dureros. A te înălţa din propriul malder de gunoi presupune autodepăşire. A te înălţa fără să calci pe capetele gunoierilor care stau unul peste altul formând o scară vie – o bucurie fără margini. Daţi-i aripi conştiinţei şi vânt gunoaielor care vă împânzesc viziunile şi vă blochează ascensiunea către fericire. Adevăraţii gunoieri ai societăţii, acei nenorociti care se ocupa cu salubrizare fără voia lor, îşi au statuile mult prea înalte pentru a fi zărite. Societatea va ridica un Rai pe spinarea lor ruginită, pe conştiinţa lor care îşi aruncă aripile după cei căzând în gol, căci luptele vor continua până când gunoaiele cele mai rele vor da naştere unei găuri neagre care să ne înghită pe toţi ca un aspirator de praf.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: