În vreme ce timpul…

July 30, 2010

Teoria teoriilor

Filed under: Aşa grăit-a Zara cuscra — Ionuţ Popa @ 1:34 pm
Tags: , , ,

Toate teoriile gravitează în jurul principiului conform căruia, în esenţă, nicio teorie nu este bună sau rea, desprinsă de obiect şi de persuasiune. Marele avantaj al teoriilor îl reprezintă comoditatea maselor de a nu încerca să le reprime şi, totodata, neputinţa lor de a iniţia transformari în profunzime. Din cauza acestui aspect, rădăcinile pe care o teorie şi le adânceşte în conştiinţa întregului vor fi cu atât mai greu de extras cu cât lungimea oricărei încrengături va fi mai mare decât răbdarea de-a elibera spaţiul de „vechi” pentru a face loc noului. Singurul medicament viabil este timpul. Avem timp să aşteptăm, însă nici timpul nu concură la înlăturarea rănilor şi mucegaiurilor pe care o teorie le “câştigă” la “concursul” infailibil al bătrâneţii fenomenelor. El doar îndeplineşte rolul de fermă pentru furnicile aducătoare de hrană. Şi oamenii sacrifică adevărul pentru ceva proaspăt. Ce-i proaspăt eliberează. Ce eliberează aduce o plăcere stranie, o siguranţă că “un ceva” se îndreaptă cu paşi siguri către “un alt ceva”. Un gând reconfortant în bătaia vântului. Adevărul oamenilor obişnuiţi, al oamenilor priviţi ca stelele colierelor pe care le poartă alţii la gât, nebunii ce-n teorii îşi şlefuiesc colierele pentru a străluci, este siguranţa, de-aceea purtătorii de diademe sunt într-o permanentă căutare a adevărului, sau a adevărurilor, a altor adevăruri chiar, şi mai frumoase, şi mai atent împachetate – totul pentru a străluci. Şi care teorie este mai iubită decât aceea dospită pe măsura stelelor, din existenţa lor pentru existenţa lor?  Sunt indivizi care se îmbracă în piei de animale sau materiale croite din plante, sperand că vor fi deosebiţi. Sunt, pe de altă parte, indivizi care se îmbracă în laude, se hrănesc din lumina stelelor pe care le stăpânesc. Adevărata înţelepciune i-a învăţat să ascundă motivul în spatele imaginii. Ce poate fi mai sublim de atât? Stelele nu mestecă, ele doar înghit. Stelele nu se înalţă, ci revarsă înălţime asupra celor care le-au subjugat. Stelele sunt reflectoare, şi proiectează în suflete acele şoapte la auzul cărora le-au tremurat frunzele luminoase în umbra norilor călăuzitori. În practică, orice teorie înseamnă sudoare, şi-orice picătura de sudoare relevă naşterea forţată pe care o bucată de carne este nevoită să o suporte.  Dacă oamenii s-ar naşte în teorie, practica ar fi mult mai uşoară, şi mai frumoasă.  Dar, din nefericire, teoria îşi are obârşia în practică, şi nu invers. Cred în ipocrizia umanităţii, şi, cu precadere, în a mea, căci scârba nedisimulată şi-ar îngropa părintele în pământul pe care îl slujeşte, şi teoriile odată cu el. Prin urmare, cei care au teoretizat scârba şi nemulţumirea nu au făcut decât să pună o cărămidă la structura unei plăsmuri fără margini, şi oaselor fără carne n-au mai putut să le predice nimic. Zic aşa, în teorie…

Advertisements

1 Comment »

  1. si mirosul poate fi o haina… crezand in ipocrIZIA umanitatii e lucru bun. suntem entitati incorsetate in trup de carne. spiritul e lumina, energie, binecuvantati fie cei care o folosesc in binele semenilor. nu am mai ajunge scarbiti de oase, scarbiti de carne
    dedicatie, lui ionut

    Miros a femeie batrana
    http://elenatomaxxl.blogspot.com/2010/08/miros-femeie-batrana-scris-de-elena.html

    Comment by Elena Toma — August 2, 2010 @ 8:35 am | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: