În vreme ce timpul…

July 28, 2010

Capul lui MoţBoc vrem

Filed under: Aşa grăit-a Zara cuscra — Ionuţ Popa @ 3:04 pm

Pe marginea prăpastiei nu se respiră. Se cumpără baterii pentru ceasurile care au încetat să mai funcţioneze, oglindindu-se în inimilor noastre. Şi pentru inimi câte un pahar de ulei din partea democraţiei. Ne cinsteşte acum, în prag de colaps. Sub auspiciul aripilor unui vultur cu cap de bou şi copite de politician, oblojiţi de mângâierea fecioarei demnitarului, ne întrebăm “încotro” când vedem că nici porţile Raiului nu mai scapă de “redecorări”, şi demonul îşi aruncă privirea de smoală în străfundurile buzunarelor ciuruite. Ucigă-l Toaca s-a reîntors cu forţe proaspete, cu forţe malefice, violete, şi tronul său din oase de pensionari oferă posibilitatea unei întrevederi înspre mai bine. Sau înspre o mai bună scanare a năravurilor întunecate ale prinţului Rană-n Cot, cunoscut de iniţiaţi şi sub numele de Ucigă-l Toaca.  Şi ca un lord scabros ce se respectă, nu a întâmpinat mari dificultăţi în a le pune acoliţilor săi pieile la saramură. Şi-a trădat micii demoni, care nu cu mult timp în urmă sugeau seva fierbinte din sfârcurile lui de cărbune, cu iscusinţa unei prostituate cu experienţă, a unei vulpi bătrâne care s-a săturat să mănânce cocoşii opiniei publice. A aruncat momeala acolo unde bancul de peşti flămânzi a devenit cel mai prost banc din Univers. “Capul lui MoţBoc vrem” striga plin de durere norodul. “A murit prim-ministrul, trăiască prim-ministrul!” Cu plete mlădioase, aurii, şi o coroană de lauri, va urca deasupra preşedintelui (ups!) să pună ţara la cale din perspectiva unei fapturi sensibile, gata oricând să solidarizeze cu stomacurile cetăţenilor. Ambiţiile înalte, se ştie, exced, uneori, graniţele masculinităţii, lăsând loc picioarelor lungi şi dezgolite să acopere cu dânsele golurile adânci care au crescut în miezul ţării. Prea am avut parte numai de bocuri până acum, însă de-acum înainte mi-e teamă c-o să avem parte din plin de tocuri, înalte, ca ambiţiile demiurgice şi strâmbe ca privirile neputincioase ale adeptului lui Bachus în bătaia crizei. Soarta unora va depinde şi de cum vor şti, sau nu, să îşi gestioneze părerile de rău vis-a-vis de faptul că, în mod indirect,  au aruncat ţara în aer.

Advertisements

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: